Cel de-al doilea articol dedicat filmografiei lui ALFRED HITCHCOCK, cuprinde încă 8 filme văzute în ultima săptămână, am scris un mic review pentru fiecare.

Alfred Hitchcock a făcut foarte multe filme, dacă vă atrage genul, un sfat personal: căutaţi filme mai noi de 1950. Nu pot să spun că alea mai vechi nu sunt bune, dar atunci a fost momentul când regizorul a făcut cotitura în cariera sa, de la dramă clasic la thriler, suspans, mister din filmul modern. Cele mai recente, adică perioada anilor 1955 – 1970 sunt cele mai notabile.

Primul articol: Filme marca ALFRED HITCHCOCK 1
[va urma partea a 3-a]

The Trouble With Harry (1955) La marginea unei localităţi într-o pădure este găsit un cadavru. Trei persoane din comunitatea respectivă au motive să creadă că el/ea au comis crima, acţiunea decurge cu încercarea acestora, de a dosi cadavrul, de a lămuri misterul şi de a sta la distanţă de un ajutor de şerif curios şi insistent.

To Catch a Thief (1955) În plin sezon estival la Riviera Franceză îşi face de cap un hoţ de bijuterii, jefuind sistematic doar lucruri de mare valoare din camerele hotelurilor. Autorităţile locale bănuiesc că este vorba de celebrul aventurier John Robie care a mai făcut probleme similare în trecut dar a fost eliberat din închisoare. Acesta se vede nevoit să i-a ancheta pe cont propriu şi să prindă adevăratul hoţ care de fapt i-a copiat metodele. Personajul este interpretat de celebrul Cary Grant deci nu se poate să nu fie implicate şi nişte femei frumoase în acţiunea filmului.

The Man Who Knew To Much (1956) O familie de americani aflată într-o excursie în Maroc intră fără să vrea în posesia unui secret cu privire la un asasinat politic care avea să se desfăşoare la Londra şi îl viza pe Premierul Britanic. Familiei îi este răpit copilul de conspiratorii în cauză care doresc păstrarea secretului pentru a putea duce la îndeplinire planul lor diabolic. Acţiunea pe cont propriu a americanilor se desfăşoară în două direcţii: salvarea propriului copil şi prevenirea asasinatului ce avea să aibă loc.

The Wrong Man (1956) Un bărbat cu familie şi copii care trăieşte onorabil o viaţă normală, este săltat de poliţie şi acuzat pe nedrept de câteva jafuri pe care nu le-a comis. Brusc se trezeşte aruncat în închisoare, familia fiind pusă în situaţia să plătească 7500$ pentru a fi judecat în libertate. Între timp este prins adevăratul vinovat, dar oare va reuşi cel închis pe nedrept să-şi refacă viaţa după şocul suferit?

Rope (1948) Doi tineri studenţi care se consideră “fiinţe superioare” îl omoară prin strangulare pe colegul lor David, considerat de aceştia “inferior cu o viaţă neimportantă”. Apoi aceştia dau o petrecere pentru a sărbători crima lor perfectă asupra unei victime perfecte, în mijlocul petrecerii aflându-se chiar victima, nefericitul David închis într-un cufăr amenajat pe post de masă unde se mănâncă şi se bea.

The Paradine Case (1948) Un faimos avocat din Londra, specialist în drept penal, omucideri, se îndrăgosteşte de femeia care trebuia să o apere într-un proces unde este acuzată că şi-a omorat soţul prin otrăvire. Mintea avocatului îndragostit refuză să vadă asta, în timp ce pregăteşte apărarea încercând să dea vina pe valetul casei. Acesta nemaiputând suporta presiunea la care este supus se sinucide, iar femeia acuzată recunoaşte că între ei doi exista o relaţie secretă, în cele din urmă îşi mărturiseşte crima, pentru că nu concepe să mai trăiască fără amantul mort. Avocatul îşi ratează cariera lamentabil.

Rebecca (1940) Prima ecranizare a cunoscutului roman de succes cu acelaşi nume al scriitoarei Daphne du Maurier. Maxim, un tânăr şi atrăgător bărbat văduv se îndrăgosteşte de o tânără şi o i-a în căsătorie. Viaţa nu îşi poate continua mersul normal datorită rănilor nevindecate, iar în final datorită întâmplării ies la iveală nişte lucruri bine ascunse, ex doamna de Winter, decedata Rebecca a dorit cu tot dinadinsul să facă rau tuturor chiar şi după moartea sa.

I Confess (1953) O crimă are loc, iar suspectul principal devine un preot. Acesta cunoştea adevărata identitate a asasinului care i s-a confesat chiar lui, dar nu putea divulga informaţia poliţiei din moment ce era preot în exerciţiul funcţiunii. Este instrumentat un proces, în cele din urma preotul este declarat nevinovat şi achitat, iar adevăratul asasin se dă singur de gol. În cele din urmă dreptatea se face în alt mod, preotul scăpând de a face un lucru nefiresc, divulgarea secretului unei confesări.