 Andrian - blog, noutăţi, pc&it, media, divertisment, fun
|
 |
||
Conferinţă PNL la Casa de Cultură din localitate pe tema pregătirii alegerilor europarlamentare.
Staff-ul format din:
- Ludovic Orban, prim-vicepreşedinte al PNL;
- Calin Abrudan, preşedinte al filialei de tineret PNL Arad;
- Mihai Calimente, deputat PNL de Arad;
- Nogea Adrian, viceprimarul oraşului Ineu, membru PNL;
- Gavril Popescu, preşedinte PNL Arad.
…şi dacă Traian Băsescu va ieşi din nou preşedinte, va fi vai de ţara asta, putem să emigrăm toţi în Congo…
Etichete: alegeri, arad, conferinta, europarlamentare, ineu, pnl, Politică, romania
Până acum eram ferm hotărât să-mi cumpăr un laptop cel tîrziu într-o lună două să-l am în vara asta în concediu.
Acum vreo două săptămâni văd un articol pe blogul colegului Seba, expert în artă fotografică cu două poze drept exemplificare realizate în tehnologie HDR cu un aparat foto digital DSLR Nikon D60 capabil de aşa ceva. Când am văzut ce poate mi-am zis că trebuie neaparat să mă dotez şi eu cu o astfel de sculă, toate bune şi frumoase, numai că atunci când am văzut că unele modele de NIKON costă chiar cât două laptopuri mi-a cam trecut entuziasmul să mă joc de-o fotograful profesionist şi am căzut pe gânduri…
Pentru a vă convinge în legătură cu preţul da-ţi un click pe bannerul din dreapta de la vexio.ro.
Eu nu vreau să spun că nu se merită aparatul foto, înainte să mă uit la preţuri le doream pe amândouă, dar pur şi simplu nu mă pot hotărî, am argumente şi pro şi contra pentru ambele opţiuni.
În concluzie, Laptop sau Nikon că amândouă mai greu…
Etichete: concediu, DSLR, fotografii, HDR, images, imagini, laptop, Nikon D60
Azi dimineaţă pe la 11.00 am nenorocul să mă întâlnesc în oraş cu un fost coleg de clasă din şcoala generală beat mangă. Era doar ora 11 dimineaţă şi omul mergea pe doua-trei cărări. Ştiam ce-i poate capul, dacă l-aş fi văzut eu primul m-aş fi uitat în altă parte să nu mă observe dar pur şi simplu ne-am întâlnit nas în nas. Întrucât fusesem colegi cândva, mi-a fost ruşine să nu-l salut şi să nu dau mâna cu el. Cum ne deplasam în aceeaşi direcţie, am schimbat de politeţe câteva cuvinte cu toate că nu prea aveam cu cine vorbi. Astfel am aflat că mergea acasă să se culce că era rupt, va dormi câteva ore să se refacă, după care se mai îmbată odată după masă până seara-noaptea. De două ori pe zi, în fiecare zi la fel. Asta nu mi-a spus-o el dar ştiam. Servici nu mai are de câţiva ani, trăieşte şi bea din “pensia lu’ mama”. Dacă pensia nu vine conform nevoilor lui, bea pe datorie sau fac alţii cinste. Ceea ce m-a frapat întotdeauna la astfel de oameni este fericirea aparentă extraordinară afişata pe faţă. Întotdeauna dispus să împartă şi ultima picătură de băutură cu tine să te facă şi pe tine fericit, să-ţi zică o poantă să te distreze şi pe tine, nu-l doare-n cot nici pe departe de aia, de cealaltă, că e greu peste tot. El ar fi deranjat cel mult de o posibilă lipsă a banilor de băutură. În cca două minute cât am stat de vorbă sau poate nici atât, a avut grijă să se mândrească de trei ori cu zâbetul pe faţă că “sint rupt, nu vezi”. Nici pomeneală de cel mai mic sentiment de ruşine că se afla în centrul oraşului şi nu prea vedea calea de beat, ziua în amiaza mare.
Eu m-am întrebat de multe ori cum naiba poţi fi atât de fericit că eşti beat pe moment când tu cunoşti teoretic foarte bine că după un timp efectul alcoolului trece şi după aia tremuri şi ţi-e rău de simţi că mori în fiecare minut.
Mizezi pe faptul că bei din nou şi iar e bine?
Perspectiva terminării banilor la un moment dat e un amănunt cu totul irelevant în momentele de euforie.
Cei care au apucat-o pe un astfel de drum fără întoarcere sunt de fapt o pacoste pentru familiile din care fac parte, pentru societate în general, dar impresia mea este că din punctul lor de vedere sunt întradevăr fericiţi.
Cu singura condiţie ca paharul sau sticla să fie pline.
Soţia ajunge acasă de la cumpărături şi, surprinsă, îşi găseşte soţul în pat cu o tânără frumoasă. Tocmai când se pregătea să iasă furioasă din cameră, soţia este oprită de soţul său care îi spune:
- Poate ar trebui totuşi să asculţi ce s-a întâmplat…
Venind acasă de la serviciu, am zărit pe autostradă această tânără care părea obosită şi era îmbrăcată sărăcăcios.
Am adus-o acasă şi i-am oferit o friptură din carnea pe care o uitaseşi de mult în frigider. Era desculţă şi atunci i-am dat sandalele tale bune, dar pe care tu nu le mai purtai din cauză că nu mai erau la modă. Îi era frig şi atunci i-am dat puloverul pe care ţi l-am făcut cadou de ziua ta, dar pe care nu l-ai purtat niciodată pentru că nu ţi se potrivea culoarea.
Avea pantalonii sfâşiaţi şi atunci i-am dat o pereche de jeansi care îţi rămaseseră mici, dar care de altfel erau foarte buni. Şi apoi, tocmai când se pregătea să plece, fata m-a întrebat:
- Mai este ceva ce soţia ta nu mai foloseşte? …
Zilele trecute fiind prin oraş cu treabă am avut ocazia să văd la cineva acasă un om care lucra pamântul prin aceleaşi metode primitive precum în evul mediu. Fără bani, tehnologie, utilaje sau motorină.
Lumea în care trăim este o lume a extremelor. În timp ce unii se lăfăie în lux, palate, maşini scumpe, alţii muncesc cum pot să nu moară de foame.
Greu de crezut că respectivul personaj din imagine este contemporan cu pentium4, BlackBerry şi câte şi mai câte…
Am mai scris despre căcănarii cu spamuri Raiffeisen Bank. N-aveam de gând să le dedic câte un articol ori de câte ori găsesc ceva în inbox de la ei. Însa ce am găsit azi este demn de consemnat, nu vezi in fiecare zi.
Ţ-i se solicita să downloadezi un document .html mascat cu terminaţie .pdf şi când îl deschideai să-ţi completezi datele de cont de card începea să cânte o piesă de muzică ambientală.
Să le dai datele card-ului pe un fond de muzică liniştitoare!
Etichete: email, pishing, raiffeisen bank, spam
