O firmă oarecare face o ofertă. Nu contează care şi pentru ce produs, ceea ce vreau să evidenţiez este cât de ieftin au ajuns să se vândă majoritatea blogerilor.

Deci era vorba să scrii un articol de minim 200 de cuvinte, în care să prezinţi un produs, postul să aibă un conţinut unic dpdv SEO, cuvântul cheie să se repete de 6-8 ori, să apară în titlu, în heading 1 şi în URL-ul articolului, trebuie să aibă link către site-ul magazin, şi să-l ţii pe blog o perioadă de minim 6 luni. Produsul in cauza are un pret de vanzare intre 100-220lei, deci nu e vorba de lucruri marunte.

Firma în cauză avea nevoie de maxim 20 de articole cu acest subiect, deci e de acord cu chiu cu vai să plăteasca per total 120 de euro din bugetul de publicitate, şi consideră că atât e corect să investească pentru zecile de mii de afişări care ar fi urmat, vizite pe site, potenţiale cumpărături.

Vreau să adresez o întrebare blogerilor ceva mai bine situaţi cu peste 200 unici/zi să zicem.
- Tu ai accepta această ofertă pentru 6 euro, bani de un suc şi 2 pachete de ţigări?

Blogeraşii copii de 30 de vizite pe zi care publică în serie bancuri şi filmuleţe de pe YouTube ştiu că ar face-o, dar nu lor se adresa această ofertă, pentru că se impuneau şi condiţii.

Eu consider că preţul din ofertă este scandalos, voi ce ziceţi?.

www.domainguru.ro, un website conceput pentru a facilita vânzarea-cumpărarea de domenii, site-uri.

Mai oferă servicii de: Înregistrare domenii, Transfer domenii, Whois Privacy, Administrare domenii, Publicitate licitaţii, Escrow domenii, Brokeraj domenii.
 

Asta am înţeles citind articolul lui Cristian Manafu şi întreaga metodologie publicată de Bogdan Manolea.

Deci, vrei să pui un video embed pe blog, plăteşti.
Vrei să pui un clip audio, plăteşti.

Nu prea am avut eu nervi să citesc amănunţit întreaga metodologie, dar oricum este un căcat românesc de lege, adică ceva ambiguu, care să poată fi aplicată după bunul plac. Ca orice lege românească care e facută să fie comentată, nu respectată.

În primul rând nu sunt de acord cu aberaţia pentru motivul:

- Cum poţi pretinde bani de la cineva care nu încaseaza bani de pe urma blogului?
- Eu sau alt blogger m-am dus vreodată la vreun artist să-i cer bani pentru reclama care i-o fac scriind despre el? Dacă prin absurd aş face-o, aş primi un raspuns de genul: păi domnule Adrian, nu mă interesează reclama ta pe blogul tău pe blogul tău de 800 unici pe zi, pot trăi foarte bine şi fără ea. În mod analog aş putea şi eu da o replică, – păi domnule artist, consideri că te-am păgubit cu ceva dacă mai intră câţiva şi la mine şi dau PLAY, cu promovarea dumitale gratis cum rămâne?
Ba mai mult, cine dă PLAY la un embed, eşti absolut sigur că ar cumpăra şi CD-ul, adică dă un PLAY pentru că ştie că e gratis, dar asta demonstrează în vreun fel că ar fi dispus să-ţi şi platească ţie pentru albumul complet?

Oricum apar multe nelămuriri.

- Înainte să apară aşa zisa metodologie, de ce nu s-a publicat o listă cu artiştii români înscrişi în UCMR-ADA (Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia pentru Drepturile de Autor) pentru a şti exact care are o problemă cu mediul online? Nu se poate ca absolut toţi să fie împotriva apariţiei pieselor lor pe bloguri.
Mozart sau alţii care sunt morţi de 100 de ani intră în aceaşi oală?

- Legea se aplică şi pentru piesele străine? În cazul acestora, cine vrea să i-a banii, tot UCMR-ADA ?

- Ce să înţeleg prin “fundal”? Dacă eu fac un videoclip în care mă filmez pe mine cum îmi spăl maşina, iar în fundal se aude muzică de la casetofonul din maşină amestecat cu zgomotul furtunului prin care curge apa, înseamnă că videoclipul mai are valoare de operă muzicală?

- În cazul unei reclame video care un “fundal” muzical de 20 de secunde, deci nu piesă/operă completă, are careva tupeul să solicite bani?

Dacă îmi plăcea să arunc cu bani de-am-pulea la stat şi la toate organizaţiile, mă făceam patron în ţara asta de căcat şi atunci aş fi plătit la greu impozit pe profit nerealizat, impozit forfetar, sau bani aiurea la garda financiară, aşa de chestie ca s-au deranjat sa-mi treacă pragul.

Este de la sine înţeles că tot ce înseamnă articol despre solist/trupă/cântăreţ român pe acest blog va zbura afară în mai puţin de 24 de ore de parcă nici n-ar fi fost. Şi cum spuneam, dispare articolul în întregime, nu doar embed-ul. Să se sature de bani toată lumea, că obsesia cu taxarea bloggerilor e mai veche puţin, nu e de ieri de azi. Deci odată şi odată tot trebuia să se întâmple.

Navigâd în stânga şi-n dreapta pe bloguri româneşti am găsit asta.
Citind rapid printre rânduri am înteles în mare că e vorba de un job de reprezentant/agent vânzări produse cosmetice. Ceva în genul agent vânzări cosmetice AVON. Şi foarte avantajos. Am petrecut totuşi ceva timp citind despre business dar sincer, am renunţat pentru că efectiv nu mă văd în stare să vând cosmetice.

Nu ştiu, n-am încercat, cosmeticele nu sunt domeniul meu, pe cine intereseaza un ban în plus la vreme de criză, acolo unde este puţin sau unde nu este deloc, contează, poate arunca o privire să vadă amănunţit despre ce aste vorba.

În mare cam asta este:

Compania Metropolitan comercializeaza produse de parfumerie, cosmetice si bijuterii prin sistemul de vanzari directe.
Inscrierea este gratuita, cu posibilitatea de a renunta oricand!
Devenind reprezentant Metropolitan puteti castiga un comision echivalent cu 25-30% din vanzarile dumneavoastra.

Despre cum poti sa devii reprezentant Metropolitan,
Cum iti poti desfasura activitatile fara sa ai un program strict,

pentru detalii şi procedură accesează metropolitan-ro.com

În toată istoria postdecembristă de fiecare dată când se schimbau bancnotele aflate în circulaţie sau în caz de reformă monetară au existat destui care şi-au luat ţeapă într-un fel sau altul. Bani ascunsi atât de bine că nu i-a mai găsit nici respectivul decât la mult timp după expirarea bancnotelor în cauză. Sau pur şi simplu uitaţi prin diverse buzunare, sertare, dulapuri. Mai jos o “mostră” de uitare, care evident mai au doar valoare numismatică pentru colecţionari.
 

The Economist face un studiu pentru a calcula cât timp trebuie să muncească un om dacă vrea să mănînce un BigMac în diferite locaţii de pe mapamond.
Graficul arată cam aşa:
 

Datorită unui comentariu pus la mine la un post mai vechi, am găsit un articol extrem de interesant pe blogul domnului
Urban Iulian, Preşedintele Asociaţiei de Asistenţa pentru Consumatori.

Înainte să ajungeţi în situaţia să fiţi ameninţat cu procese de romtelecom pentru neplata unui serviciu care nu funcţionează, să ascultaţi aceleaşi texte, abureli cum că nu se poate rezilia contractul înainte de 2 ani, respectiv perioada minimă contractuală, ar fi cât se poate de indicat să luaţi în calcul sfaturile unui specialist în justiţie, legislaţie, care se ocupă efectiv doar de probleme legate de orice fel de abuzuri.

Dacă v-aţi săturat să plătiţi în continuare un serviciu de care nu beneficiaţi în condiţii optime, aveţi două opţiuni:
1.- Plătiţi în continuare ca fraierul;
2.- Cereţi ajutor competent, specializat celor în măsură să vă ajute.

Articol complet şi detaliat, nu rataţi, punctez doar ideile principale pe scurt, http://www.urbaniulian.ro/2008/08/27/am-cerut-rezilierea-contractului-clicknet-cu-romtelecom-pentru-ca-internetul-nu-fuctiona-si-sunt-amenintata-cu-procese-ce-pot-sa-fac/

• Clauza contractuală conform cu care consumatorii care ajung să incheie un contract de furnizare servicii de telefonie sau internet, sunt obligaţi să rămână abonaţi minim 24 de luni, este ilegală şi poate fi desfiinţată uşor în Justiţie de către judecători.

• A-ţi auzit de legea 296/2004 privind Codul Consumului, care sancţionează VÂNZAREA FORŢATĂ? http://www.urbaniulian.ro/2008/07/15/legea-privind-codul-consumului-legea-nr-2962004/

• Nici un comerciant nu vă poate impune să plătiţi nişte servicii de care nu aţi beneficiat; astfel încât aceste facturi de la Romtelecom pe care oricum nu le-aţi semnat de primire şi care nu au nici o valoare în Justiţie împotriva dvs. aşa cum puteţi citi aici: http://www.urbaniulian.ro/2008/08/26/daca-firma-de-telefonie-nu-demonstreaza-faptul-ca-ati-semnat-de-primite-facturile-nu-poate-castiga-in-justitie-impotriva-voastra/

• Link util, indicat de vizitat: http://www.asistentapentruconsumatori.ro/

• Link util, indicat de vizitat: http://reclamatieonline.ro/

• În legătură cu firmele specializate de Recuperări, colectări debite, ştiaţi că nu au nici un drept legal să vina la dumneavoastră la uşă? Cereţi-le să vă lase în pace (!) sau le spuneţi că le deschideţi proces!

Cât costă o licenţă de Windows 7 ?

• O licenţă individuală de Windows7 Home Premium va costa 119$.
• O licenţă pentru 3 calculatoare varianta “Family Pack” va costa 149$.

*valabil în Statele Unite, nu vă bucuraţi, la noi s-ar putea să fie mai scump ca de obicei.
 

 
De curiozitate m-am uitat şi la microsoft/ro să văd când şi în ce condiţii va fi disponibil în România. N-am aflat, dar am vazut altceva de m-a pufnit râsul.
 

 
Adică dacă cumperi un Vista primeşti un Windows7 gratuit.
Asta e bună.
Mai bine ar fi pus problema invers:
Cumpără un Windows7 şi primeşti un Vista moca să ne scăpăm de el mai repede!