Actorul de origine canadiană Corey Haim, născut la data de 23 decembrie 1971 cunoscut drept idolul adolescenţilor anilor ‘80 a încetat din viaţă astăzi, 10 martie 2010. Cauza decesului: o supradoză.

Corey Haim, filmografie:
The Edison Twins (1982), Firstborn (1984), Secret Admirer (1985), Silver Bullet (1985), A Time to Live (1985), Murphy’s Romance (1985), Lucas (1986), Roomies (1987), The Lost Boys (1987), Watchers (1988), License to Drive (1988), Dream a Little Dream (1989), The Dream Machine (1990), Fast Getaway (1991), Prayer of the Rollerboys (1991), Oh, What a Night (1992), The Double 0 Kid (1992), Blown Away (1992), Double Switch (1993), Anything for Love (1993), Fast Getaway II (1994), National Lampoon’s Last Resort (1994), Dream a Little Dream 2 (1995), Life 101 (1995), Snowboard Academy (1996), Shooter on the Side (1996), Fever Lake (1996), Demolition High (1996), Busted (1996), Never Too Late (1997), Demolition University (1997), Merlin (1998), Without Malice (2000), The Back Lot Murders (2002), Dickie Roberts: Former Child Star (2003), Universal Groove (2007), Lost Boys: The Tribe (2008), Crank: High Voltage (2009), Shark City (2009), Terminal Hotel (2009), American Sunset (2009), Trade In (2009), The Girl (2010), The Pick Up (2010), SAD (Standard American Diet)

Curiozitatea m-a împins să fac azi pe dracu-n patru să văd filmul care a luat cele mai multe premii Oscar. L-am văzut şi am rămas dezamăgit.
Filmul este cronica unui pluton de soldaţi americani pe frontul din Iraq.
Cu siguranţă nu are alt merit decât faptul că tratează problema eroismului soldatului american, care chipurile a venit în Iraq să aducă democraţia şi libertatea. Se pare că şi institutia celei mai înalte distincţii de film a început să fie politizată, dacă pe astfel de criterii se poate acorda un Oscar.

Ce pot să spun despre film:

- subiect, emoţie artistică aproape de zero absolut.
Nu iese în evidenţă prin nimic, genul de film care a doua zi ai uitat că l-ai văzut şi după o săptămână dacă arunci o privire în folderul cu filme văzute te intrebi ce dracu e în subfolderul cutare, numele nu-ţi mai spune nimic.

- scenariu bine definit, intrigă, desfăşurarea evenimentelor, final lipsesc efectiv, scenariul poate fi considerat ordinul de zi al oricărei subunităţi de pe front;

- film filmat cu camera în mână de la început la sfârşit, dă senzaţia de reportaj făcut în grabă, lucru neprofesionist;

- film în care se fumează sau se aprinde o ţigară în medie la 10 minute.
Dacă cei care fumează sunt soldaţi americani şi trag cu sete din ţigară pentru că se tem de perspectiva unei posibile morţi iminente, îi scuzăm, e voie să-i vadă toţi copiii planetei delectându-se cu o ţigară sănătoasă între o snipereală şi o dezamorsare de bombă.

[Ştiu că războiul e nasol, acum eşti şi peste un minut poţi fi de domeniul trecutului, dar asta e, filmul e povestea unor oameni care au ales de bună voie să meargă acolo ca să-i ucidă pe alţii pentru foarte mulţi bani, dar trebuia să i-a în calcul şi cealaltă variantă.]

- mai putem vedea soldaţi stresaţi care beau în timpul liber şi de plictiseală chiar se iau la bătaie cărându-şi pumni în stomac.

- în rest, soldatul american într-o ţară străină este atotputernic, ştie să ţipe meseriaş “mâinile sus deasupra capului şi în genunchi altfel te împuşc”, şi chiar o face dacă nu te conformezi că doar e dumnezeu, cam asta-i filmul de la cap la coadă.

Cu părere de rău pentru timpul pierdut o spun că nu exista nici măcar un pasaj sau o scenă, întamplare care să-mi fi placut, să-mi rămână ceva deosebit în memorie să mă facă să presupun măcar că odată şi odată voi dori sa revăd acest film.

The Hurt Locker, un film regizat de o femeie, Kathryn Bigelow, a câştigat cele mai multe premii în cadrul ceremoniei de decernare a premiilor Oscar, editia 2010. Este pentru prima dată în istoria premiilor Oscar când o femeie câştigă premiul Oscar pentru cea mai bună regie.

The Hurt Locker este o cronică a soldaţilor de elită care au cea mai dificilă misiune, dezamorsarea bombelor în focul luptei.

The Hurt Locker a luat premii pentru cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun scenariu, cel mai bun montaj, cel mai bun sunet.

Pentru cei care nu au văzut încă filmul, mai jos trailerul.

The Hurt Locker (2008) Trailer

Bruce Willis, în rolul teroristului internaţional “Şacalul”, testează o armă High Tech într-un mod foarte original. Cred ca am facut alegerea corectă selectând acest pasaj la capitolul “Secvenţe de neuitat”.
Nu cred că ve-ţi fi dezamăgiţi.
 

Bătaia finală din filmul Equilibrium. Am văzut multe, dar asta parcă le întrece pe toate. Merită văzut tot filmul de pasionaţii genului.
 

O selecţie de câteva secvenţe din celebrul film românesc, Un comisar acuză (1975), Sergiu Nicolaescu în rolul principal.
Comisarul Moldovan în zilele sale de glorie.
 

Revanşa (1978), un alt film de cinci stele marca “Sergiu Nicolaescu”.
Două videoclipuri de câteva secvenţe fiecare cu cele mai memorabile interpretări a doi actori, doi monştrii sacri ai cinematografului românesc.
Sergiu Nicolaescu şi Gheorghe Dinică. Al doilea ne-a părăsit recent, nu mai este printre noi, dar mi-ar place să cred că imi poate accesa blogul de-acolo de sus, să vadă că nu l-am uitat. Mie mi-a rămas la suflet Gheorghe Dinică datorita acestui rol jucat în filmul Revanşa, eram copil cand l-am văzut prima dată. Cu toate că rolul său era negativ impresionează prin perfecţiunea interpretării.

Încă ceva ce nu pot să nu remarc la acest film. Muzica, coloana sonoră de excepţie. Am avut grijă să includ un pasaj din soundtrack-ul de început, care mi s-a părut fenomenal.
 

Un film de comedie românesc memorabil, Secretul lui Bachus (1983), doi mari actori, Gheorghe Dinică şi Dem Rădulescu, două videoclipuri de câteva minute fiecare, BEST OF, cele mai tari momente, câteva secvenţe selectate de mine.
Vizionare plăcută!