N-aş fi vrut, dar mă văd nevoit să scriu acest post pentru a atrage atenţia tuturor acelora care n-au altceva mai bun de făcut decât să-mi mai ciordească câte un articol.
Întrucât avertismentul care l-am pus în footer acum o lună se pare că nu e destul de vizibil sau nu dă de gândit suficient, o să explic mai detaliat cum stă treaba, dacă nu întelegeţi vă desenez.
M-am saturat să trimit emailuri după care să ascult scuze idioate de genul, că de fapt nu tu ai copiat, că blogul respectiv are mai mulţi admini şi că o să iei măsuri să nu se mai întîmple, că ai primit textul într-un mass şi alte inepţii.
N-o să vă vină să credeţi dar unii sînt atât de înapoiaţi mintal încât după ce te fură mai scapă şi un comentariu pe undeva, invitîndu-te indirect să le vizitezi blogul!
Alţi debili fură copiind textul şi pun hotlinking pe poze, să-i vezi mai simplu din statistici.
Şi a fura e o artă, nu ştii, dute spală wc-uri, fă altceva în pizda mătii de cocălar.
Cei cu care am avut probleme în trecut n-aş vrea să trăiască cu impresia că i-am uitat şi îşi pot permite din nou, am în calculator un folder destul de consistent cu screenshoturi de pe blogurile lor. Vorba aia, se iartă dar nu se uită…
Eu, cu prima ocazie cu care mai găsesc articole de pe acest blog copy/paste prin alte părţi, am de gând să mă distrez pe seama respectivului, nu-l mai contactez amiabil pe gunoiul în cauză să pierd eu timpul să-i explic că nu e frumos să fure, să mă rog de el să scoată articolul, adică să-l învăţ eu cei şapte ani de acasă care nu-i are de la măsa şi de la tac-su.
O sa trec direct la fapte, şi metode de face jigodia să simtă şi să regrete sunt destule.
Ce fac daca imi fura de pe blog ?
Cea mai populară metodă şi de bătaie de joc ar fi scrierea unui articol documentat cu URL original, URL furt, screenshot-uri în care prezint furăciunea, imagini însoţite bineînţeles de pomenirea numelui respectivului însoţit de calificative precum HOŢ, CIORDITOR, MANGLITOR ORDINAR, adresa blogului în cauză, totul scris cu litere bold în <h1>, subliniat care la o simplă căutare google va apărea cu siguranţă în primele trei rezultate, astfel potenţialii vizitatori vor şti cu cine au de-a face înainte de a da click pe rezultatul respectiv.
Exemplu: Ion Gh din oraşul cutare, blog cutare – hoţ ordinar de articole, dă click aici să vezi de ce-i capabil.
Sună bine, nu?
Ceea ce scriu eu, google imi indexează foarte rapid după care o să mă distrez aşteptând să mă contactezi tu pe mine să mă implori să scot articolul şi să-ţi ceri iertare că nu mai faci, şi că de fapt nu ştii ce-a fost în capul tău!
Metoda 2.
Daca ai blog pe subdomeniu wordpress, blogspot, şi câte şi mai câte e şi mai simplu, pentru că nu mai trebuie să pierd jumătate de oră să scriu un articol despre un bou, îmi i-a doar 5 minute să trimit un mail la hostingul tău pe teme de Report abuse, Copyright Infringement, ca să-ţi dea un avertisment si ştergerea conţinutului în cauză, închidă blogul, etc.
Străinii în special tratează cu toata seriozitatea, rapiditatea şi nu glumesc cu problemele de copyright. Nici românii nu-şi permit să ignore, dar străinii se mişcă foarte rapid în astfel de situaţii. Am experimentat-o şi pe asta de două ori cu doi provideri diferiţi, a funcţionat la fel de eficace.
Dacă ai cumva blog pe domeniu propriu, mă umflă râsul de ce neplăceri pot să-ţi fac, nici nu mai pot sa scriu……
Doar în treacăt pomenesc de prieteni avocaţi care se excită teribil la gândul că ar putea face un ban adevărat de pe un fraier ca tine!
Dacă pomenesc aşa mai cu juma’ de gură de DC++ îţi spune ceva?!
Metode mai sunt, dar nu-s prost să le spun pe toate pentru că aş strica elementul surpriză, în câte moduri pot să-mi bat joc de voi şi de blogurile voastre. Exact cum procedaţi şi voi când furaţi, din spatele unui monitor, cu un mouse şi o tastatură!
