Să zicem că ai un blog de ceva vreme şi în ultimul timp ai auzit, ai citit pe la alţii despre fierbintele subiect “bani din blogging”, “câştigă bani de pe urma bogului tău”, “monetizează-ţi blogul”, etc.
De la un timp ţi se urcă la cap şi te hotărăşti să încerci marea cu degetul, îţi faci un cont de afiliat la un site de marketing, care este de fapt un intermediar între tine şi furnizorul de produse, îţi alegi la ce campanii vrei să participi pe principiul cam ce-aş putea eu vinde în funcţie de nişa blogului meu. În final ţi se oferă la alegere nişte coduri de bannere pe care le afişezi pe site, le pui bine mersi pe alea care se potrivesc ca mărime în funcţie de unde vrei tu să le înghesui, şi după aia aştepţi.
Şi tot aştepti să-ţi pice bani de pe urma blogului! (noroc că nu trăieşti din asta!)
Nu că mi-aş fi facut eu mari speranţe de cîştig din asta, dar în cele ce urmează o să povestesc foarte pe scurt ce m-i se pare mie putred aici.
1. – La crearea contului eşti informat că nu se plătesc comisioane pentru posibilele vânzări efectuate pâna nu se acumulează un minim de 100-200-350 RON, diferă de la firmă la firmă.
2. – După ce ţi-ai facut cont, ţi-ai pus bannerele lor, ai acces la un aşa zis “panou de administrare”, de unde poţi supravegea în timp real mersul campaniei în ceea ce te priveşte strict pe tine ca afiliat. Ţi se afişază un tabel ca în imaginea de mai jos:
3. – După o privire şi un calcul rapid îmi vine în minte următoarea întrebare: chiar ăsta să fie raportul corect, adică la 500 de click-uri pe banner afişat de abia se face o vânzare?
Dacă ar fi să-mi imaginez pentru o clipă că eu sunt vizitatorul care da click, cum raţionez?
Văd un banner cu ceva, dacă mă interesează problema dau click şi intru să văd ce este dacă nu, nu. Dau click şi intru, deci mă interesează. Chiar aşa puţine şanse, respectiv 0,2% există ca vizita mea să se finalizeze cu o cumparatură online? Se pare că da, dacă ar fi să avem încredere în “panoul de administrare”. De ce nu ar fi 50% din moment ce problema mă interesează, doar de aia am intrat acolo, ştiam dinainte că e un magazin virtual, nu un loc unde se face pomană sau poze porno cu Andreea Raicu!
4. – Din “panoul de administrare” ne mai dăm seama după cum se vede că pretinsele vânzări au rezultat din blogurile altora, nu al tău. Care “altele” nu se ştie să nu avem posibilitatea de a ne întreba între noi.
În loc de concluzii:
[] Dacă un blog ca al meu de 50-100 de unici pe zi în medie (nu e mult dar 80% din cele 30.000 de bloguri din ţara românească n-au nici atât) realizează 50 click-uri pe lună, 600 într-un an, deci o vânzare/an (!), se mai aşteaptă vreo 5-6 ani să se strângă suma minimă care se plăteşte (ştiu, şi facturile şi formularele costă bani!), atunci putem încasa fericiţi cei 350 RON adunaţi din comisioane.
[] Până una alta respectivii furnizori câştigă din promovarea imaginii lor, care întâmplător nu se plăteşte, iar blogerii iau o mare teapa că poate sunt proşti şi nu realizează, şi loc în sidebar este destul, la vreo 10 posturi pe pagină mai rămâne aproximativ un metru de loc gol in jos care trebuie umplut cu ceva.
