Acum câteva zile am avut ocazia să văd şi să fotografiez la cineva în casă radioul din imagine, obiect cu valoare de piesă de muzeu, în perfectă stare de funcţionare, impecabil întreţinut şi conservat. Orice colecţionar de antichităţi cred că ar fi fericit să-l aibe la colecţie.
Proprietarul mi-a spus că l-a achizitionat în 1954 şi în acele vremuri intercepta cu el şi convorbirile prin radio ale partizanilor refugiaţi în munţi pe care îi fugăreau trupele de securitate. Aşa ca fapt divers. Nu mi-a zis că ar avea de gând să-l vândă.
Când te gândesti că pe vremea aia se fabricau bunuri care durează o viaţă de om, nu se poate să nu te ducă gândul la toate electronicele, prostii care te ţin 4-5 ani sau de unică folosinţă “made in china” sau pe vapor care se comercializează în ziua de azi.